Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
Permiteți-mi să vă amintesc, călugări, că voi nu ar trebui să bârfiți. Acesta este unul dintre preceptele voastre. Voi nu spuneți lucruri care nu sunt adevărate, doar ca să înjosiți pe altcineva, așa cum ați făcut cu mine. Chiar dacă vreți să bârfiți, trebuie să cercetați dacă bârfele acestea sunt adevărate sau nu. A spune minciuni în mod deliberat este și mai rău. Ei vă vor tăia limba în iad, voi știți asta. Buddha v-a învățat multe lucruri despre cum oamenii sunt pedepsiți în iad dacă ei nu respectă cu virtute preceptele – doar ca să fie un om bun, ca să nu mai vorbim de a fi sfânt. Chiar și numai cele Cinci Precepte pentru laici, voi le-ați încălcat aproape pe toate. […] Așa că vă rog, fiți atenți. Nu mă bârfiți. Mie nu-mi mai pasă de reputația mea, sincer, pentru că nu mă pot lupta cu voi toți, călugări și laici, prea mulți. Dar asta aduce ghinion și țării voastre, Âu Lạc (Vietnam). Ați înțeles? Orice lucru rău va fi rău pentru voi și rău pentru rudele voastre, prietenii voștri, familia voastră, țara voastră. […] Fiind călugări, mai presus de orice, ar trebui să aveți compasiune. Voi chiar îmi umiliți ființa mea fizică, doar pentru amuzamentul vostru, doar ca oamenii să creadă că eu sunt una și alta și multe altele. De ce trebuie să faceți asta? Folosiți-vă propriul talent, propria elocvență, propriile cunoștințe despre budism, măcar doar din sutre, ca să nu mai vorbim de faptul că voi nu sunteți deloc iluminați. Altfel, voi nu ați fi făcut așa ceva, cum ar fi să mă bârfiți pentru că eu sunt o persoană foarte bună, ca să nu mai vorbim dacă sunt Buddha sau nu, sau iluminată sau nu. Eu sunt o persoană foarte bună. Toată viața mea doar am ajutat oamenii, am ajutat persoanele-animale, am ajutat la construirea templelor, am ajutat câteva călugărițe sau călugări care aveau nevoie de ajutor financiar, sau alte lucruri în acel moment și în acest moment. Nu am făcut niciodată vreun rău vouă sau templului vostru sau reputației voastre. Eu nici măcar nu vă știam numele. Pe mulți dintre voi – nu vă cunoșteam. Eu nu v-am cunoscut niciodată. Nu am îmbrățișat niciodată un călugăr în viața mea spunându-i: „Te iubesc.” Eu nu văd nimic rău în asta. Dacă eu chiar aș iubi acea persoană, aș îmbrățișa-o, fie el sau ea, sau bebelușii, copiii. Și eu fac asta de multe ori cu propriii mei discipoli. Eu îi îmbrățișez în public, dacă cineva este bun sau dacă eu simt că ei sunt iubitori și blânzi și că ei au făcut ceva bun pentru societate. Chiar și pe oamenii fără adăpost sau pe oamenii săraci, eu i-aș îmbrățișa. Sau dacă ei sunt săraci și neajutorați sau au brațul rupt sau ceva de genul, eu i-aș îmbrățișa și le-aș spune: „Te iubesc”, cu siguranță. Dar cu călugării, nu am făcut niciodată asta. Pentru că eu cunosc preceptele călugărilor. Ei nu ar trebui să stea aproape de nicio femeie, ca să nu mai vorbim de a îmbrățișa și de a spune: „Te iubesc”, și toate lucrurile astea. Acest gen de lucruri, voi cumva vă dați singuri de gol, îi lăsați pe oameni să afle că nu sunteți călugări adevărați. Mai ales că nici măcar nu vă cunosc. Eu nu v-am cunoscut niciodată. Și chiar dacă eu v-aș fi îmbrățișat, chiar dacă ar exista, oh, eu nu știu, din 10.000 de milioane de ori, o singură dată v-am îmbrățișat, o dată v-am îmbrățișat sau v-am spus: „te iubesc”, atunci înseamnă că eu sunt bună cu voi, vă iubesc. Atunci de ce voi ați vorbi chiar urât despre mine, ați bârfi neadevăruri despre mine, m-ați defăima astfel încât oamenii să creadă că eu sunt rea sau discipolii mei să aibă mai puțină încredere în mine sau să mă părăsească? Asta este mai rău decât păcatul de a bârfi și de a spune minciuni despre mine. Mai rău, pentru că a dezbina sangha în budism este unul dintre păcatele cele mai grele pe care voi le puteți comite, la fel de grav ca a vă ucide părinții sau a-l ucide ori a-l răni pe Buddha. Voi știți asta. Dacă voi nu știți vă sfătuiesc să vă scoateți roba. Nu mai continuați să-i înșelați pe credincioșii budiști și să strângeți tot mai multă karma iadului veșnic asupra voastră. Gândiți-vă la asta. Citiți din nou sutrele și evitați să faceți lucruri asemănătoare oricui, nu doar mie. Mie, voi deja mi-ați făcut-o. Acum este prea târziu. Eu nu știu dacă puteți să vă căiți și să vă curățați de acest păcat. Chiar dacă eu v-aș ierta și v-aș ierta pentru totdeauna, sau chiar aș vrea să vă ajut, nu știu dacă mi se permite să fac asta. Laicii, oamenii laici aulacezi (vietnamezi), ei sunt încă vulnerabili. Ei nu sunt toți iluminați. Dacă ei urmează călugări ca voi nu vor fi niciodată iluminați. Deci, dacă ei mă ceartă, mă defăimează, mă umilesc în vreun fel, eu înțeleg. Eu îi iert și mă rog pentru ei, pentru păcatul lor. Dar voi, ar trebui să fiți maeștri. Când voi sunteți călugări, toată lumea vă numește maeștri deja, indiferent de cât timp sunteți călugări. Chiar dacă doar ce v-ați ras în cap ei vă respectă, ei vă dau donații, ofrande. Ei se înclină în fața voastră. Ei se prosternează în fața voastră. Și așa vă comportați voi? Gândiți-vă la asta. Nu mai creați iad, iadul veșnic pentru voi, iadul necruțător care este menționat în sutrele budiste. Buddha l-a menționat de multe ori. Voi trebuie să vi-l amintiți. Nu purtați doar roba fără să nu știți nimic despre sutrele budiste. Asta vă va duce în iad, nu în Tărâmul lui Buddha. Eu vă promit asta. Și jur pe D-ZEU Atotputernicul, pe toți Buddha, că vă spun adevărul. Deci, aveți grijă. Aveți grijă, voi sunteți reverenzi. Schimbați-vă felul de a fi și deveniți reverenzi adevărați, un refugiu pentru toți adepții voștri. Nu să deveniți un „gunoi”, Un „gunoi”. Gunoiul este diferit de un refugiu. Eu îmi doresc ca voi să vă schimbați și să deveniți iluminați prin orice mijloc pe care îl găsiți. Și amintiți-vă de iad ca să nu cădeți în el, ca să vă puteți schimba și să deveniți călugări cu adevărat buni. Fie ca Buddha să vă binecuvânteze. Toți copiii mei iubiți ai lui D-ZEU, discipoli ai lui D-ZEU nu știu câte persoane care nu sunt discipoli s-ar uita la televiziunea noastră, adică să vadă asta, dacă o difuzăm vreodată la Știrile Flash, sar sunt sigură că voi toți înțelegeți și știți sigur că v-am spus tot adevărul. Doar că mă gândesc că este interesant pentru voi să aflați despre licurici, de exemplu, care a privit cu dispreț la tinerețea mea și mi-a spus că eu sunt „prea bătrână” ca să lupt cu forțele negative. Eu doar am râs, foarte amuzată. Nu sunt niciodată supărată pe ea. Ea a stat doar o vreme și apoi ea a plecat. Și după o vreme eu am întrebat-o: „Oh, unde ești?” Ea a spus că acum este departe. Și asta a fost trei ore mai târziu. Dar am spus: „Cât de departe ești?” Și ea a spus că la vreo 200 de metri de mine, de cortul meu. Oh, Doamne, i-au trebuit trei ore ca să parcurgă 200 de metri. Și ea merge mai departe ca să-și caute partenerul. Eu v-am spus deja. Să fii persoană-animal, chiar și insectă, aceasta este o viață atât de grea. Și noi credeam că noi, oamenii, avem deja vieți foarte complicate și pline de necazuri. Deci, este mai bine să nu regresăm. Practicați Metoda Quan Yin așa cum v-a fost predată în momentul inițierii. Fiți oameni buni, cel puțin. Respectați cele Cinci Precepte. Așa puteți fi oameni buni tot timpul. Și chiar dacă trebuie să reveniți din nou ca oameni, puteți fi oameni. Nu trebuie să coborâți pe scara evoluției, ci doar urcați. Și veți avea o viață confortabilă, o viață bogată atunci. Depinde de meritul vostru, desigur, de asemenea, viață după viață, dar și din viața aceasta. Cel mai bine este să vă eliberați de toate acestea, de toate acestea. Liberi, liberi de tot – de noroc, de ghinion, de faimă, de rău și de bine, de tot – liberi, eliberați-vă de toate acestea. Nu prețuiți nimic în această lume atât timp cât voi încă trăiți aici. Atunci voi veți fi liberi pe vecie. Și chiar îi puteți ajuta pe alții să fie liberi, așa cum fac eu chiar acum. Lăsați-mă să beau puțină apă. Eu revin. Recent, una dintre persoanele-câini ale mele a fost foarte bolnavă, s-a îmbolnăvit brusc așa. Și nici măcar nu am putut s-o duc la doctor sau să-i dau eu însămi medicamente. Ea nu este cu mine acum. Raiul mi-a spus că aceasta vine de la puterea negativă, care folosește persoana-câine a mea ca să-mi provoace durere. Nici măcar fizic, dar... Și i-am cerut lui D-ZEU să mă lase să preiau eu karma în locul ei, dar nu mi se permite pentru că asta ar fi prea bine pentru mine. Până acum, mai ales în ultimii ani, mie nu mi se permite să am nimic care să-mi aducă plăcere, să-mi aducă fericire. Chiar și să am persoanele-câini cu mine, sau să am persoanele-păsări cu mine, sau să am pe oricare dintre membrii buni ai echipei cu mine, lucruri de genul acesta. Sau chiar să gust mâncare bună, rareori. Aceeași mâncare, dar dacă o mâncați, veți spune: „Uau, acesta este Raiul.” Pentru mine este doar fadă, ca iarba, sau pare puțin sărată sau dulce – asta este tot, nimic mai mult, nici măcar apetisantă sau plăcută. Mănânc fiindcă știu că trebuie. Chiar și mâncatul este, de asemenea, o modalitate de a fi conectată cu lumea. Am explicat asta deja înainte. Dar mă bucur că locuiesc aici, în acest loc deocamdată, fiindcă este o pădure foarte binecuvântată, un loc foarte binecuvântat unde mi-am instalat cortul – o comoară spirituală foarte înaltă. Photo Caption: „Înfăţişare bună nu înseamnă mereu o calitate adevărată bună!”
