Detalii
Încărcaţi Docx
Citiţi mai multe
Mă bucur că pot vorbi cu voi cu un glas atât de limpede azi, pentru că sunt pe pământ. Sinele meu superior este, desigur, în locul cel înalt, dar nu sunt ca în mijlocul samadhi-ului, sau în samadhi adânc, adânc, căci trebuie să fiu trează în lume în același timp, și asta cere un oarecare efort. Nu un efort de a sta într-un loc mai înalt, ci efortul de a trebui să mă echilibrez între locul cel înalt, din Raiurile înalte și locul cel de jos, aici, pe pământ, pământul cel greu, foarte dificil. Și tocmai am menționat asta, am spus: „Bine, acum trebuie să plec pentru că am o întâlnire după aceea.” Era o întâlnire cu D-ZEU și cu niște Regi Buddha, și apoi discutam… De fapt, DUMNEZEU și Regii Buddha discutau diverse lucruri. Și eram reticentă să dau asta împreună cu Știrile Fly-in în acea zi sau după aceea, pentru că sunt unele lucruri… unele dintre ele sunt subiecte sensibile. Dar poate că tot vă voi spune, pentru că, dacă eu nu vă spun, cine v-ar spune? Cine ar ști oricum? Așa că, poate după ce vorbesc cu persoana-vulpe, probabil voi fi foarte, foarte, foarte reticentă să dau informațiile despre acea întâlnire cu DUMNEZEU și cu niște Regi Buddha. Dar tot o voi lua în considerare, poate voi face asta. Poate voi lăsa deoparte unele dintre problemele prea sensibile și vă voi spune câteva dintre ele. Iar una dintre probleme, în timpul acelei întâlniri, era că niște Regi Buddha au încercat să mă ajute să scap de fantomele zeloase. Nu mai sunt multe, dar chiar și atunci, chiar și doar trei sau cinci rămase, tot mă pot necăji mult prin așa-zișii mei discipoli mai slabi. Asta este problema. Deci ele încercau. Acesta este un subiect. Iar altul este că Ei sunt îngrijorați de siguranța mea și îmi spun ce să fac, ce să fac ca să fiu în siguranță, ca să rămân în viață, adică. Doamne. Dacă n-ar trebui să-i ajut pe oamenii lumii, nici nu mi-ar plăcea să fiu în viață aici. Deloc. Ce fel de lume este asta? Nici vouă nu vă place să rămâneți. Mulți dintre voi mi-ați spus asta. Nu pentru că sunteți deprimați sau ceva, ci pentru că v-ați săturat și înțelegeți lumea pe de-a-ntregul deja, că este, cu adevărat, o mare, mare, o iluzie uriașă. Și pentru că trebuie să ne amestecăm cu această iluzie ca să-i ajutăm pe alții, mai ales pe oameni și pe bietele persoane-animale care sunt abuzate, torturate și ucise doar pentru câteva minute de gust ale oamenilor. Dragă DUMNEZEU. Da, nici DUMNEZEU nu vrea să păstreze o astfel de lume. Așa că acum, Raiurile, după Porunca lui DUMNEZEU, trebuie să curețe mereu, eliminându-i pe cei care nu vor să trăiască într-un viitor luminos, iluminat, pașnic. Vor trebui să-i elimine într-un fel sau altul, așa încât viitorul să rămână doar cu ființe sfinte de un nivel înalt de împlinire spirituală, în orice mod pot. Cel puțin acei oameni care, cu sinceritate, cu smerenie, cu cinste, cred în DUMNEZEU și se roagă pentru iertare și ajutor, și se schimbă într-un spirit divin, adică să nu mai mănânce carnea persoanelor-animale, nici măcar vreo mică ființă vie, insecte sau… oricine o fi aprobat ca oamenii să poată mânca insecte. Orice lucru mișcător este o ființă. Doar să te gândești să le ucizi ca să le mănânci. O, este atât de brutal, este atât de inuman. Nu poți merge în Rai cu asta. Oamenii Raiului nu se poartă așa. Ei nu ucid nimic ca să mănânce. Nu se luptă; nu fac război. Sunt ființe iubitoare, bune, pline de compasiune, milostive, ființe sfinte, chiar și raiurile de jos sunt deja așa. Iar Raiul cel înalt este cu totul altă categorie din nou. Este greu să le descrii. Sunt pur și simplu pline de Lumină. Cu cât sunt mai înalte, cu atât mai greu îți este să le recunoști, să le vezi, să le vezi forma, pentru că devin precum Lumina, o energie strălucitoare, iubitoare, binevoitoare, glorioasă și frumoasă, desigur – dacă le poți vedea măcar chipurile. Și acum, din cauza conferinței mai sus-menționate, niște Regi Buddha sunt îngrijorați de siguranța mea și îmi spun ce să fac. De exemplu, un Rege Buddha mi-a spus că trebuie să am persoane-câini, așa încât în fiecare noapte, în fiecare zi să mă protejeze. Iar alți Regi Buddha au spus că, nu, am nevoie de dispozitive electronice ca să am siguranță, pentru că a spus: „Siguranța pe primul loc.” A spus că trebuie să am dispozitive electronice în jurul locuinței mele sau în interiorul ei. Încă nu am cerut detaliile. Doar am notat asta, cam 10 puncte principale. Dar nu am întrebat niciun Rege Buddha ce fel de aparate electronice, de exemplu, pentru că nu știu nimic despre electronice. Știu foarte puțin. Am doar un computer și două telefoane, cu care nici măcar nu pot trimite mesaje text. Am încercat. Chiar am învățat, dar apoi am uitat iar, pentru că aproape că nu trimit mesaje nimănui. Și, de asemenea, în pădure, chiar dacă ești la doar 100 de metri de mine, telefonul meu nu te ajunge. Telefonul meu nu ți-ar da niciun mesaj. Sau poate îți va da un mesaj două zile mai târziu, sau multe ore mai târziu, sau deloc. Deci este foarte frustrant. Iar telefonul uneori nu funcționează. Nu dă semnal, sau oamenii pe care vrei să-i suni nu primesc niciun semnal. Și uneori petrec o cantitate destul de însemnată de timp, ore întregi, ca să fac o convorbire să ajungă la cineva din altă parte. Poate că acea persoană este și ea în pădure sau așa ceva. Nu se face legătura. Și ei sunt și în orașe. Dar, de fapt, nu sun niciodată pe nimeni din oraș. Nu cred. Ei chiar trăiesc în societate, adică în suburbii sau la o margine liniștită de oraș sau în afara unui oraș, ceva de genul acesta, și uneori nu primesc mesajul meu, sau nu primesc apelul meu, și trebuie să o fac din nou, iar și iar. Încă nu am trimis niciun mesaj nimănui, pentru că am încercat de multe ori cu propriul meu telefon. Am două telefoane, în caz că unul nu funcționează, sau rămâne fără baterie. Le-am încercat pe amândouă împreună, și apoi am uitat iar cum se face, pentru că nu o fac des. Nu o fac deloc. De aceea. În cea mai mare parte, lucrez doar la computerul meu. O clipă. Să văd ce altceva îmi mai amintesc. Da, era deja ora 5 dimineața, nu dormisem deloc toată noaptea, încercând să-mi termin munca pentru Supreme Master TV. De obicei niciodată înainte de miezul nopții. Va dura până dimineața, sau va continua până la următorul set de documente pe care mi le vor trimite să le editez pentru Supreme Master Television. Sunt unul dintre membrii multelor echipe, nu doar o echipă, pentru că trebuie să le verific pe toate. Orice echipă care are o emisiune la televiziunea noastră – trebuie să lucrez cu ea. Dar, din fericire, munca de editare nu este prea copleșitoare pentru că avem un sistem mai bun acum. Avem oameni mai talentați. Și devine mai mult sau mai puțin mai așezată, nu ca în primii ani când trebuia să urmăresc fiecare cuvânt și fiecare virgulă și fiecare liniuță, fiecare literă. Dar încă am mult de lucru, chiar și ca să știu că ei nu fac nicio greșeală, sau că au scris bine încât nu trebuie să adaug nimic sau să corectez nimic – totuși, trebuie să le citesc mai întâi. Este mult de lucru – nu doar cititul, ci trebuie să și urmăresc videoclipurile pe care le trimit. Deci este destul de mult de lucru, și nu am destul timp pentru nimic în afară de muncă, și multe alte munci în plus, după cum știți. Totul cere timp. Acum, deci azi, D-ZEU a vrut să vorbesc cu EL/EA. A făcut chiar o programare cu mine mai devreme în acea zi. Am spus: „De ce nu acum, D-ZEU?” A spus: „Nu, pe la ora 10.” O, așa că m-am grăbit, grăbit, grăbit până la 10 și am întârziat chiar și câteva minute. Și DUMNEZEU a spus: „Nu-ți face griji, Îți voi da încă 19 minute.” Uau, exact la 10:19, tocmai am terminat ce era necesar să fie făcut. Adică, ce era urgent de trimis, pentru că în fiecare zi avem emisiuni. Nu pot spune: „O, o voi face săptămâna viitoare”, sau „mâine”. Unele emisiuni nu pot fi făcute mâine – trebuie făcute acum. Deci, DUMNEZEU știa că sunt ocupată. Am spus: „Putem vorbi acum, Dragă DOMNULE.” A spus: „Nu, mai târziu, la 10 seara.” Este noroc, pentru că multe emisiuni care trebuie făcute înainte de mâine – pentru că se vor difuza mâine – sunt toate gata până atunci. Încă mai am, cred, câteva emisiuni nefăcute, dar acestea nu sunt cele urgente. De aceea, pe la ora 10 seara, de fapt 10:20 seara, când am fost punctuală acolo. Și pentru că, la ultima conferință, acum câteva zile sau poate acum o săptămână, Ei au menționat despre siguranța mea în pădure, așa că am devenit oarecum mai vigilentă. Și așa, astă-noapte, înainte să vină persoana-vulpe și să-mi spună, DUMNEZEU îmi spusese deja că este în regulă, cel puțin azi, 24 de ore de acum. În fiecare zi, întreb despre lucruri doar pentru următoarele 24 de ore, pentru că atât pot gestiona cu munca la televiziune și cu toate celelalte – afacerile și grija față de membrii echipei pe care îi pot contacta, mai ales membrii echipei din interior. Pentru că și ei au doar trupuri omenești – carne, firavi, fragili și uneori au necazuri. Poate o stare bruscă de rău, sau poate o împiedicare bruscă sau ceva ce poate le-a rănit degetul de la picior sau piciorul. Atunci trebuie și eu să vorbesc cu ei și să le spun ce să facă, pentru că uneori sunt prea ocupați. Nu credeam că ar trebui, dar nu este sigur să prelungești durerea sau disconfortul. Trebuie să le rezolvăm imediat. Iar cum le rezolvăm depinde și el. Le place să vorbească cu mine și să-mi ceară sfatul. Așa că trebuie să petrec timp cu ei, uneori ore întregi, ca să vorbim, ca să-i alin și toate acestea. Și un lucru duce la altul. Uneori avem o discuție așa, doar ca să-i fac să se simtă mai bine. Și este și o ocazie de a avea o conversație mai apropiată, mai deschisă, mai relaxată. Deci este bine și pentru energia lor de lucru și pentru relația de colegi de echipă. Photo Caption: „Mesajul înțelept al Soarelui, aude cineva?”
